Istoric

Comuna Isvoarele are o istorie bogată, documentată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov. La acea vreme, era formată din satele Ciurari, Ciumați, Coeni și Izvoarele, cu o populație totală de 2134 de locuitori ce trăiau în 492 de case și 10 bordeie – mărturie a modului de viață rural autentic din acea perioadă.

Viața spirituală și educația erau susținute de două biserici (în satele Izvoarele și Coeni) și două școli, care serveau nevoile comunității. Printre principalii proprietari de pământ ai vremii se numărau statul, dar și persoane marcante precum Elena Ștefănescu, D.H. Vasile și A. Stolojan.

Potrivit Anuarului Socec din 1925, comuna se regăsea în plasa Budești a aceluiași județ și înregistra deja o creștere semnificativă a populației, ajungând la 3762 de locuitori.

În a doua jumătate a secolului XX, comuna a trecut printr-o serie de reorganizări administrative. Astfel, în 1950, a fost transferată la raionul Oltenița din regiunea București. Mai târziu, în 1964, satul Ciumați, aflat temporar în componența comunei Mironești, a fost redenumit Teiușu.

Revenirea la județul Ilfov s-a produs în 1968, însă comuna a fost desființată, iar satele sale au fost integrate în comuna Hotarele. După o nouă reorganizare administrativă, în anul 1981, comuna Hotarele – împreună cu satele Isvoarele și Teiușu – a trecut în componența județului Giurgiu.

În cele din urmă, în anul 2004, comuna a fost reînființată oficial, având în componență satele Isvoarele (reședința) și Teiușu, și a primit forma actuală a numelui – Isvoarele – pentru a fi diferențiată de o altă comună cu același nume din județ.